Acest titlu este in limba romana! -- De mai bine de douzeci de ani, istorici de toate vârstele i coloraturile sunt dominai de obsesia comportamentului public al intelectualilor români în secolul XX. S-a scris mult, mai ales de la înlimea prezidiului unui complet de judecat moral, adesea fr a se putea administra toate probele unui dosar încâlcit, dar i fr înelegerea deplin a naturii umane. Dac nu sunt considerai de-a dreptul factori cauzali în istorie, intelectualii sunt cel puin datori cu atitudini exemplare. Îns atunci când, între 1930 i 1950, membrii elitei intelectuale, odat cu societatea, trec prin mai multe schimbri de regim, adevrata miz a discuiei este omenescul, cu toate nuanele sale. Era nevoie, dup un lung ir de tentative intransigente, dar neizbutite, de judecata fin a unui istoric precum Lucian Boia care s pondereze i iacobinismul, i îngduina fa de cei care, în numai dou decenii, din cauza amalgamului de idei abstracte i de orgolii personale, cad în capcanele istoriei.Am zice c intelectualul, mai ales el, ar trebui s fie un om liber. Nu înseamn c i este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice i presiunilor ideologice. Într-un fel sau altul, cariera lui e dependent de Putere (cu atât mai mult într-un regim autoritar i, fr doar i poate, într-unul totalitar). Nu puini intelectuali au de altfel fascinaia Puterii; se simt ei înii mai puternici, adpostii la umbra ei. În tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a gsi de fiecare dat argumente potrivite pentru a justifica i a se justifica. Mai ales atunci când i se pare c istoria i-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil. (Lucian BOIA)
Anonimo -