Acest titlu este in limba romana! -- «Uneori m uimete c ceilali nu-i simt lui Marin Tarangul clasa de excepie, acel ceva care-l aaz foarte departe de toi prietenii lui, pesemne un sim al nemijlocirii secunde, semnul adevratei maturiti a spiritului. El a trecut dincolo de barierele conveniilor culturale, având o disponibilitate ctre esenial care pe mine m amuete i m face s m simt foarte copil.» (Gabriel Liiceanu ctre Virgil Ierunca, scrisoare din Heidelberg, 26 iulie 1984)«Nimeni nu tie când va muri. Acest va muri este mereu plasat în viitor, nu se prezint decât ca viitor. Nu poi spune corect mor", la prezent; vreau s spun c i în ultima clip moartea, care este gata s vin, este tot, este înc", în viitor; n-a ajuns aici, ca s poi spune mor chiar acum: ceea ce înseamn c eti mereu în situaia de a spune c vei muri, i nu c mori în clipa de fa; i astfel recunoti c moartea aparine oricum viitorului; c nu-i aparine niciodat ie i c nu poi spune niciodat mor în clipa exact în care eti deja mort. Când se petrece moartea, verbul nu se mai conjug.» (Marin Tarangul)«Marin Tarangul nu e uor de citit. Era dintre aceia care nu ateapt ca gândul s fie gândit pân la capt, înainte de a fi scris. Îi cuta gândul scriind. Îl atepta scriind. Performana sa era alcatuit, în consecin, din spectaculoase din-când-în-când-uri, printre care ideile i cuvintele evoluau labirintic. Dar energia sondajelor sale intelectuale, tenacitatea i îndemânarea sa speculativ, formulrile sale luminos imprevizibile îl aaz printre figurile de vârf ale vremii.» (Andrei Pleu)
Anonimo -